Napoli, povesti din calatorie #1

Am ajuns la Napoli intr-o vineri seara si nimic deosebit pana sa pornim in cautarea hotelului unde ne-am cazat. De obicei povestile din calatoriile noastre incep destul de calm, un drum obisnuit de la aeroport la hotel, insa in Napoli, lucrurile stau cu totul altfel.

Ne-am trezit brusc intr-o nebunie de claxoane, scutere, masini agitate care incercau sa-si faca loc printre stradutele inguste, fara trotuare si cativa pietoni rataciti, aka noi. Benvenuto a Napoli!

Am descoperit intr-un final B&B I Tetti Napoli, locatia unde eram cazati (mi se pare delicios modul italienilor de a-ti da indicatii fara ca ei sa vorbeasca de fapt limba engleza), loc pe care il recomand cu foarte mare caldura si cu preturi mai mult decat decente.

Pe strazile din Napoli e nevoie sa ridici vocea daca vrei ca cel de langa tine sa te auda, e nevoie sa faci slalom printre masinile parcate si pe langa gunoaie, iar daca te incumeti sa treci strada, e mai bine sa fii langa un localnic, macar la inceput, pentru ca este un anume ritm folosit de pietoni pentru a traversa intersectiile, pe care il vei invata foarte usor: mentii pasu’, nu mai conteaza daca e verde sau rosu, te uiti doar sa nu vina prea multe masini, nu faci miscari bruste si treci, scuter-istii vor sti sa te ocoleasca, la fel si masinile. Acesta a fost momentul in care am simtit nevoia sa zic: “In Bucuresti e prea liniste”. Nu e cazul sa ramai surprins nici macar de toate masinile lovite, indoite, lipite cu scotch pe care le vei vedea, in Napoli fiecare conduce si parcheaza pe unde apuca, insa totul se intampla sub stricta supraveghere a unui haos organizat.

In Napoli nu te astepta sa gasesti grandoarea Romei sau cochetaria Toscanei, aici vei intalni un aer total aparte, un mix intre vechi si nou, un zumzet continuu, care daca se opreste dezechilibreaza tot in jur, un oras strident colorat caruia trebuie sa ii dai ocazia sa-ti arate ce are si crede-ma, are cu ce sa te surprinda in ciuda imigrantilor, a gunoaielor si a cersetorilor, compatrioti de-ai nostri majoritatea. Da, aici gradul de precautie pe strazi poate e nevoie sa fie un pic mai ridicat, insa nu mai mult decat intr-un oras foarte aglomerat si oricum, probabil, nu vei dori sa te aventurezi in cartierele periferice.

Ce vizitezi in Napoli? Centrul Istoric, Cartierul Spaniol, Muzeul de Arheologie, faleza, castele, biserici (ca doar au destule) piete, si musai pizzerii. In opinia mea daca nu ai ajuns in Cartierul Spaniol si nu ai mancat macar o pizza margherita, ai fost degeaba la Napoli.

Am pornit la pas de la hotel catre prima destinatie, Centrul Istoric (distanta o poti parcurge cu usurinta in 15-20 de minte maxim). Peisajul nu se schimba cu mult de restul orasului, doar ca strazile sunt mult mai inguste, insa rufele la fel de atarnate peste balcon si traficul la fel de nebun. Cartierul abunda de mici trattorii, pizzerii, tarabe cu suveniruri, localnici in plimbare si un Duomo impresionant atat la exterior cat si in interior.

Evident trebuie sa faci o mica pauza din plimbare si unde in alta parte decat la un espresso si/sau la o pizza margherita. Pentru asta iti recomand Pizzeria I Decumani si Passioni Italiene (ambele in centrul istoric), mergi pe incredere si vei avea o experienta ce-ti va ramane impregnata pe papilele gustative pentru mult timp.

Sincronizeaza-ti opririle pentru masa astfel incat sa nu fie intre orele 15-19 (daca mergi seara posibil sa stai la coada afara ca sa intri), altfel risti sa nu mai gasesti nimic deschis, italienii isi fac siesta! O activitate foarte populara printre napoletani , pe care o vei observa cu siguranta pe strada, este livrarea espresso-ului catre diferite locatii, fie pe jos cu tava in mana sau pe scuter, tot cu tava in mana. You don’t mess around with coffee!

Daca urmezi Via Toledo (apropos, nu rata statia de metrou cu acelasi nume, este printre cele mai spectaculoase din Europa), vei ajunge cu usurinta in Cartierul Spaniol unde vei regasi adevaratul Napoli, unic si original. Aceleasi strazi, parca de data asta mult mai inguste, cu mici magazine de peste la parter, aprozare, o forfota de oameni si zumzete de scutere, trebuie doar sa te “lasi prada” imprejurimilor si vei avea o experienta unica, pe care mi-e imposibil s-o descriu in cuvinte, trebuie sa vezi si sa simti.

M-am incumetat cu greu sa las Cartierul Spaniol in urma, insa daca mai inaintezi putin printre stradute vei ajunge exact in Piazza del Plebiscito. O piata foarte larg deschisa cu o uriasa biserica ce aminteste de Pantheonul din Roma, iar pe langa incarcarea istorica, piata serveste, ocazional, si ca scena pentru concerte in aer liber.

piazza del plebiscito

Mai am inca multe de povestit despre Napoli, dar te las acum sa savurezi si revin imediat cu noi impresii despre alte minunate locuri din oras si din imprejurimi.

Cori

 

 

 

 

 

 

Comments

comments

Cori Costache

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *