Vara indiana

Am ajuns in Toronto la sfarsitul lunii septembrie – perioada numai buna pentru a “explora” imprejurimile, mi-am zis eu. Ce-i drept, auzisem ca aici lunile de toamna sunt cea mai frumoasa parte din an si asta pentru ca natura apare in toata splendoarea ei colorata in nuante de verde, rosu, auriu. Unde mai pui ca vara, fie ea indiana, parca nu voia inca sa ne paraseasca si mai arata cateva crampeie de zile calduroase si cer albastru.

Vara indiana sau Indian Summer este o perioada cu temperaturi asociate unei zile de vara, ce apare, cateodata, in emisfera nordica intre sfarsitul lunii septembrie si mijlocul lunii noiembrie. Originea termenului de “vara indiana” este incerta, dar pare a avea legatura cu primii locuitori ai continentului American.

Ei bine, am nimerit intr-o astfel de zi cu 20 si ceva de grade in termometre si cativa nori razleti pe cer si cum aici nu stii cand vin ploaia si furtuna peste tine, ne-am incumetat repejor la drum, directia Algonquin Park.

Drumul pana la Algonquin l-am savurat kilometru cu kilometru, nu ma puteam opri din a ma minuna cat de frumos erau copacii colorati, cum ici colo era cate o casuta cocheta cu iesire la lac, sau cum soseaua era perfect serpuita.

Algonquin Park, la vreo 200 km de Toronto in districtul Muskoka, este un “must go” daca esti in zona si vrei sa vezi intinderi de lacuri si coloritul frunzelor in plina toamna. Infiintat in anul 1893, Algonquin leste cel mai vechi parc provincial din Canada cu o intindere de peste 7000 km² si 2400 de lacuri. Ok, m-au convins, am sa revin.

Zona este foarte renumita pentru activitati in aer liber, cu spatii speciale de campare, iesiri catre lac pentru canoe si multe altele. Canoe a ramas un sport nautic foarte popular in Muskoka datorita faptului ca locuitorii nativi foloseau ambarcatiunile pentru a face comert pe Marile Lacuri.

Dar cum noi nu eram echipati pentru sporturi nautice sau pentru campare, am fost doar turisti cu instantaneu’.

Pentru drumul de intoarcere am ales alta ruta, una mai putin tranzitata, pe langa orasul Rosseau, dar si mai pitoreasca, printre localitati parca uitate de lume, unde singura grija parea a fi sa-ti scoti scaunul pe terasa si sa admiri apusul de soare.

Scopul a fost indeplinit, cei mai frumosi artari, care de-acum erau deja rosii, au fost trasi in poza, peisajul a fost pe deplin “adulmecat” si ne-am si facut o idee unde am vrea prima casa de vacanta. Asta da zi productiva.

Ne-am intors in Toronto si de-a lungul zilelor ce au urmat, totul s-a transformat, frumos si lent intr-o toamna batrana cu zile mai scurte si covoare de frunze ruginii.

 

Ramaneti cu bine!

Cori Costache

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *