Vacanta s-a cam dus, dar vara pare sa mai ramana pe aici, drept dovada, am reusit sa ma bucur de zile de plaja, acasa la Constanta, in mijlocul lui septembrie, cum nu cred ca facusem vreodata pana acum. Soare bland, apa cristalina si calda si vant numai bun cat sa-ti accelereze putin bronzul.
Dar nu asta-i vacanta despre care vreau sa-ti zic. Despre roadtrip-ul din Croatia n-am apucat sa povestesc la vremea lui, adica acum mai bine de-o luna, asta pentru ca am vrut sa las totul sa se aseze si sa ii extrag esenta in acelasti timp.
Am pornit spre plajele Croatiei cu o scurta oprire in Zagreb. Oras verde, extraordinar de curat, iz usor comunist pe alocuri, insa cu un spirit foarte relaxat si oameni prietenosi. Centrul vechi este foarte primitor cu suute de terase sa tot ai unde sa te opresti sa bei cate o bere rece si sa infuleci cativa ćevapčići, frati cu micii nostri (n-am gustat, deci n-as putea sa iti povestesc despre ei).
Next stop a fost direct la marea Adriatica, cu marina cozy si primitoare, cu multe fructe de mare si vin alb. De fapt, astea cred ca sunt cele mai misto vacante (my opinion) – lenevit la plaja, pranz, somn, iar plaja, cina cu mult peste, fructe de mare si vin alb rece.
Trogir, o bijuterie a coastei Dalmate si parte a patrimoniului UNESCO de prin ’97, este un orasel tare pitoresc, pe care cel mai bine il descoperi de pe scooter. Partea fun este ca asa poti sa schimbi plajele ori de cate ori ai chef sa te muti de la cele super busy la cele cu pini, etc. Sa nu mai zic ca eviti si traficul infernal din luna august.
In Trogir am gasit acelasi centru vechi de poveste, doar ca de data asta totul era mult mai labirintic cu strazi inguste si restaurante ascunse, care-ti ieseau in cale de unde nici nu te-asteptai. Forfota mare, zumzete de tot felul, mese copioase si multa voie buna. E clar, asta-i locul potrivit pentru mine! Si-a fost. Mi-a placut. Mai vin.
Meniul nostru zilnic, pranz si cina, s-a rezumat la aperitive cu pate de ton pe felii de paine cu usturoi si ulei de masline, pršut (sunca de porc sarata si uscata), urmate de platouri de peste si fructe de mare, multe fructe de mare. Am asezonat cand si cand cu cate un risotto al nero di seppia, iar “hidratarea” s-a facut cu vin alb, local, not the best, dar a meritat o sansa, doua, trei. Iar pentru asta, recomand cu incredere restaurantul Leonardo.
Micul dejun, de regula, l-am procurat direct din piata cu femieri locali si am pus de-un picnic cu fructe proaspete direct pe plaja. Mai refreshing si energizant de-atat, nici ca se putea.
In zilele urmatoare am pornit putin catre sud, spre Hvar, insula, despre care se spune ca este cel mai insorit loc din Europa, cam 2724 ore de soare pe an.
Daca vrei sa petreci pana dimineata, vii in Hvar, daca vrei sa te relaxezi si sa te bucuri de intinderi de vita de vie ce coboara pana-n plaja, vii tot in Hvar. Da, le cam are pe toate. Faleza impresionanta cu yachturi luxoase, terase, restaurante, cafenele, cocotate sus pe dealuri, vedere panoramica si apusuri pe masura.
Zilele de plaja le-am petrecut din loc in loc, dar cel mai de suflet a ramas cea de la Zaraće, un mic sat pescaresc, cu peste si fructe de mare la discretie si plaja cu apa azurie. Zau ca n-as mai fi plecat pentru inca vreo luna.
No Comments