Am zis sa ajung repede in Cuba masinilor de epoca, a dansurilor latino, a trabucelor si tot a lui Castro, dar nu Fidel, pana nu vin americanii.
De ce Cuba? pentru ca e inca autentica, e aceeasi a ultimilor 60 de ani, e incremenita in timp si un astfel de loc in anul 2015 trebuie bifat pe lista unui calator. Acum se pare ca s-a dovedit a fi momentul perfect pentru mica escapada la zile toride, pentru ca americanii tocmai si-au anuntat cateva zboruri pe zi la Havana incepand cu 2016, iar acest lucru cu siguranta va schimba simplitatea si autenticitatea Cubei, mai ales ca se discuta si ridicarea embargoului impus de US.
Am plecat de la 2ºC si am ajuns la 30ºC in Holguin, a 13-a provincie a Cubei si locul de nastere a lui Fidel Castro. Am fost intampinati cu zambete, doar Cuba traieste in principal din turism, servicii pe care le ofera la standarde destul de inalte, desigur, daca alegi bine inainte.
Drumul pana la hotel a durat in jur de o ora, iar primele imagini ale Cubei autentice, probabil pentru ceilalti turisti care ne insoteau, erau doar ramase undeva in timp, insa eu am revazut Romania rurala a anilor 80-90 si asta nu m-a bucurat prea tare.
La Memories Beach Holguin, dupa o cubata rece si o baie in apa incalzita si azurie a Atlanticului, imaginile comuniste s-au mai estompat. Experienta resort-ului all inclusive s-a dovedit a fi excelenta, desi prefer calatoriile pe cont propriu, la fiecare interactiune cu cate un angajat al hotelului primeam la schimb cate un zambet si au avut mereu grija sa ne simtim foarte bine, iar daca mai lasai si cate un mic bacsis, erau foarte recunoscatori.
Plaja hotelului este aproape rupta din paradis, ca mai toate celelalte din Cuba, de altfel, albastrul Caraibelor intalneste o fasie ingusta de vreo 600 metri de nisip alb si fin, cu abusti, palmieri din loc in loc si o salsa in surdina de la beach bar-ul din apropiere. Este practic imposibil sa nu reusesti sa te deconectezi de telefon, internet (care, apropos, era disponibil doar pe cartela razuibila si functiona 1 ora la pretul de 2 pesos) si agitatia de acasa din preajma Craciunului.
Stiam ca pentru experiente autentice made in Cuba si mancare mai buna decat cea din hotel este necesar sa iesi din resort cel putin o data si asta am si facut.
In penultima zi de vacanta ne-am decis sa mergem sa vizitam orasul Holguin mai indeaproape, sa vedem cum traiesc localnicii si sa incercam din mancarea traditionala cubaneza. Am chemat un taxi la hotel, sincer alte variante nu prea stiu care ar fi fost, dar este o experienta pe care trebuie sa o ai daca ajungi in Cuba. La intrarea in hotel ne astepta la ora convenita, un Buick Super din ’55, iar pentru 70 de CUC (pesos convertibili), soferul a fost ghidul nostru prin Holguin.
In Cuba in acest moment se intampla schimbari majore, acum cubanezii au dreptul sa calatoreasca in afara tarii fara sa astepte invitatia din partea unei alte persoane, procedeul este foarte costisitor, in conditiile in care salariul mediu lunar este de aprox 25$, insa este un pas inainte pentru o tara inca incremenita in comunism. Alte schimbari despre care am aflat sunt legate de cei care detin o casa sau masina, acum le pot vinde, o noua lege sustine antreprenoriatul si fiecare cetatean isi poate deschide o afacere proprie, cubanezii au castigat “dreptul” sa se poata caza in hotelurile din statiuni, sau ca noul presedinte, dupa finalizarea mandatului lui Raul Castro in 2016, va fi in functie doar 5 ani. Sunt schimbari majore care vor ajuta tara sa se urneasca din loc, iar reinnoirea relatiilor cu americanii vor fi punctul de pornire catre capitalism, iar in Cuba autentica vor aparea, curand, primele Starbucks si McDonald’s.
Un oras cu cca. 300 mii de locuitori, Holguin intr-o zi de duminica este un loc viu, in contrast cu magazinele cu rafturi goale, casele saracacioase, dar intretinute si strazile ca dupa bombardamente pe alocuri.
Marco, ghidul nostru, a avut grija sa ne ajute sa vedem Holguin prin ochii unui localnic. In drumul pana la primul obiectiv, am trecut printre stradutele inguste cu case majoritatea fara geamuri, doar cu jaluzele din lemn si cativa vanzatori ambulati de fructe si legume pe marginea strazii.
Am ajuns mai intai la Loma de la Cruz, locul cel mai vizitat din oras, ideal sa admiri Holguin de sus, cu o panorma de 360 grade. Poti ajunge, fara prea mult efort, cu masina, dar si pe jos, urcand cele 460 de trepte de la baza pana in varf. Este locul de unde Papa a sfintit orasul in ultima lui vizita in Cuba, dar si unul ideal pentru artisti in cautarea inspiratiei.
De la Loma de la Cruz am plecat direct catre un restaurant recomandat de Marco, Los Almendros, se pare un loc foarte renumit printre turisiti, care cred ca ajung aici la recomandarea tuturor taximetristilor. La Ranchon Los Almendros, restaurant cu specific cubanez, ne-am satisfacut pofta de mancare traditionala si foarte gustoasa, cu portii uriase la preturi mai mult decat decente.
Urmatoarea oprire a fost in centrul orasului, in parcul Calixto Garcia. Superbele case coloniale si stilul art-deco ies din plin in evidenta, estompand, pe alocuri, arhitectura comunista, care bine i-a adus amine prietenului meu de Petrosani la inceputul anilor ’90. Oricum am face, nu scapam de imaginile Romaniei comuniste.
Parcul Calixto Garcia, de altfel Holguin mai este denumit si orasul parcurilor, este locul unde am gasit foarte multi tineri navigand pe internet, probabil este printre putinele locuri din oras unde poti folosi electronicele, evident, contra cost, pe o durata limitata.
Ne-am reintalnit cu Marco si am pornit apoi in drumul catre hotel, care deja isi pierduse din autenticitate in comparatie cu ceea ce vazusem in Holguin si inca o data am realizat ca “all inclusive-ul” nu ma reprezinta, dar si-a primit a doua sansa si ultima.
Am ramas in minte cu imaginea Cubei autentice, o tara surprinzatoare cu oameni de-o veselie molipsitoare, cu dansul si voia buna in sange, care sunt recunoscatori pentru putinul pe care-l au, sau pe care-l primesc. Am luat cu mine lectii de viata si a fost minunat.
No Comments